ei vampiric fiorul de vrajă satanică ce umplea acel pod.
Incetul cu încetul, mama îmbunătăți pe deantregul castelul Rosenau. Instala băi și preschimbă camerele în locuințe plăcute și pline de farmec, fără a strica înfățișarea lucrurilor de demult. Atârnă pe pereți multe din tablourile ei dela Malta, însă nu se învoi niciodată să lumineze casa cu electricitate, socotind că ar fi ceva nepotrivit, cu caracteristica ciudatului și vechiului castel.
Arhitectura interioară a castelului „Rosenau” era neiscusită și stângace. Două coridoare lungi străbăteau amândouă caturile și toate odăile se deschideau pe aceste coridoare, cari aveau uși cu geamuri și cu balcoane la fiecare capăt. In catul de jos, se afla o mare sală, de stuc, boltită și cu ornamentație cam încărcată în stil gotic, însă nu lipsită de oarecare măreție. Această mare încăpere avea uși ce duceau într’o curte pietruită, mărginită cu un răzor mare cât o câmpie, plin cu trandafiri de modă veche, sădiți fără multă știință, însă încărcați de dulce mireasmă. In acest răzor, în fiecare zi, ne sgâriam picioarele și ne rupeam rochiile.
Mama, spre marea noastră bucurie, ne dăduse voie să luăm în stăpânire o odăiță mică, în vârful turnului cel rotund. Era în adevăr o cameră de basm, semănând în totul cu aceea în care „La Belle au bois dormante”[1] trebue să-și fi înțepat mâna cu fusul vrăjitoarei. Era pe acelaș nivel cu podul, și avea trei ferestre astfel așezate, în zidul gros, încât alcătuiau o mare adâncitură, din care Ducky,
- ↑ „Frumoasa adormită” basm de Charles Perrault.
