ci fiecare pată singură și bine conturată. Mai văzurăm și trăsura cu patru cai, foarte elegantă, pe care o mână Regina singură, și a infantei Isabela cu patru poney spanioli, cu hamuri spaniole și clopoței. La ora unu luarăm dejunul cu ducele și ducesa de Fernan Nunez; dejunul fu cât se poate de bun și cuprindea, ceeace se zice prin ziare, vinurile cele mai alese. Era o casă minunat de frumoasă, plină de lucruri de preț și am vizitat-o toată.
După prânz, între cinci și opt; Sir Clare Ford ambasadorul Angliei dădu o recepție, la care se adună tot Madridul.
Erau unele doamne foarte frumoase, dar pe mine nu m’au prea încântat frumusețile din Spania. Toate doamnele aici își pudrează așa de tare obrazul, încât par albe de tot și atunci ochii foarte negri, strălucesc și mai tare și par mai negri decât oricând. In acea seară, Regina se făcuse bine de tot, și luă parte la ospăț. Vineri, fiind vești așa de rele despre bietul împărat Frederick, Ducele nu veni cu noi, dar toți ceilalți, merserăm cu un tren special la Escurial. Escurial mi se pare cel mai mare palat din lume, clădit de Filip al XI-lea, fiul împăratului Carol al V-lea. Stilul arhitecturii este cel mai sever pe care l-am văzut vreodată, căci în toată imensa întindere a clădirii, nu se vede nici cea mai mică ornamentație. Paraclisul regal,e foarte mare și împodobit. In boltnița dedesubt zac rămășițele tuturor regilor și ale reginelor,
ale copiilor lor și ale membrilor familiei regale, începând cu marele împărat Carol Quintul. E foarte frumoasă însă; insuflă mâhnire și mie îmi pare
