iar el le ține isonul pe franțuzește. Mai e și un drăguț băețel de opt ani, îmbrăcat în prea frumos costum: intră făcând cel mai nostim salut și sărută mâna fiecăruia. Il cheamă Mirko și tatăl său e nebun după dânsul; însă nu răsfață pe nici unul din copii. Ba chiar e foarte sever și toată lumea îl ascultă, fără cea mai mică șovăire și cu multă dragoste. Inchipuiți-vă că toți umblă cu revolvere încărcate, chiar și servitorii, când servesc la masă.
Marți am fost într’o excursie la lacul Scutari; foarte frumos peisaj. Intâi merserăm pe șosea și apoi într’un mic vapor pe râu și în sfârșit pe lac, cu o minunată priveliște pe munți. Prințul își clădește o casă pe o mică peninsulă; debarcarăm printre stânci și trebui să urcăm un deal foarte povârnit, ceeace nu prea îmi plăcea pe așa căldură; dar tovarășii mei mă trăgeau în sus așa de sdravăn, încât trebuia să merg fără a mă opri. Am dejunat afară.
Pe când ne întorceam, Prințul omorî un șarpe foarte veninos, care avea poftă să se ridice pe coadă. Eri ne-am întors la Gattaro pentru prânz, împreună cu Prințul și fiul său, care vizitară mai toate vapoarele, apoi papa dădu un mare prânz pe „Alexandra” și azi dimineață am plecat.
Mi-a făcut mare bucurie să primesc aici vești dela voi. Sper că Sandra a fost la dentist, deoarece trebue să-i scoată în curând aparatul.
