Intrupa în ochii mei pe erou, ba chiar am cunoscut datorită lui, clipe de chinuitoare gelozie, când îmi închipuiam că ar fi putut iubi pe una din surorile mele, mai mult decât pe mine.
In ochii lui, nu eram decât o fetiță drăguță, cu păr bălai și cu multă vioiciune; el nu făcea deosebire între noi surorile, dar pentru mine, era în adevăr un fel de zeu, coborât printre noi. „Căpitan drag”, neprețuit prieten al copilăriei noastre! nu mai ești pe lumea asta, dar amintirea ta e proaspătă în inima mea și gândul meu se va întoarce totdeauna spre tine cu dragoste și recunoștință!
Amintirea ta e o bucurie fără amestec; mă desfătez redeșteptându-mi în minte chipul tău, zâmbetul tău, încântătorul tău duh, bunătatea ta darnică și larga ta înțelegere; toate sunt comori pe cari vremea nu mi le poate răpi. Ai fost în adevăr eroul a trei fetițe în pragul vieții. Fie, pe veci, binecuvântată amintirea ta! de o mie de ori binecuvântată.
Un ciudat incident e legat de scufundarea vasului „Victoria”, pe care ași vrea să-l povestesc. E una din acele mici fapte minunate și fără lămurire, ce se întâmplă uneori.
Căpitanul Bourke păstra toate scrisorile ce i le scriam noi copiii, într’o anumită cutie a vasului „Victoria”, pe care ași vrea să-l odihnească însfârșit marea. După deplina dispariție a falnicului cuirasat, fură scăpate din apă diferite epave și între altele se găsi plutind la suprafață cutia cu scrisorile noastre. Fundul cutiei dispăruse, dar ea se întoarse cu capacul în jos și nu lipsea nici una din scrisori; iar plutind alături de cutie, se găsiră două
