Una din trăsăturile caracteristice ale frumoasei Lady Randolph, era un pieptene pe care îl purta la spate înfipt în coc; un pieptene de bagă de culoare deschisă, împodobit cu mici boabe rotunde. Imi plăcea peste măsură acel pieptene; de sigur, adăuga și mai mult la înfățișarea ei de spaniolă, și era anume pieptenele ce i se potrivea.
Chiar din vârsta cea mai fragedă, unele amănunte ale gătelii mă atrăgeau în deosebi și mi-au rămas întipărite în amintire, pe când alte fapte mai de seamă, s’au șters cu totul.
Bunăoară, o capelă de catifea roșie ca rubinul, ah, da, o capelă, căci pe vremea aceea, așa era moda pentru doamnele măritate. In copilăria mea se făcea mare deosebire între portul „unei fete tinere și al unei femei măritate. In ziua de azi, se poate adesea vedea o bunică, cu aceeași rochie ca și nepoțica la primul ei bal! Dacă exagerez, să mă iertați, însă cred că nu greșesc cu mult... - «
Acea capelă de catifea roșie ca rubinul o purta o oarecare Frau von Koenigseck, — despre care voi vorbi mai târziu, —
într’o zi când ieși în întâmpinarea părinților mei la gara din Coburg. Era o bazaconie turtită, cu o fundă lată pe deasupra și legată pe sub bărbie cu o panglică de catifea roșie. Regina Alexandra s’a fotografiat odată, purtând o asemenea capelă.
Frau von Koenigseck nu era nici elegantă nici frumoasă, dar capela ei, după părerea mea copilăroasă, avea ceva minunat, și mi-a rămas neuitată, până în ziua de azi.
Mi-a mai rămas în minte și o oarecare rochie purtată de o mătușă, în timpul jubileului
