care avusese mult noroc, adaogă câteva cuvinte de glumă curtenitoare la ironia pe față a celorlalți.
Aceasta însă îmi păru că întrecea măsura! Cuvintele lui nevinovate făcură să dea pe dinafară paharul amărăciunii și spre groaza mamei și încremeneala surorilor mele, isbucnii în plâns ca o proastă mică ce eram.
Indignare din toate părțile!
Ba chiar isbutii să rostesc câteva cuvinte de grea mustrare, pe cari le asvârlii în fața mult rușinatului conte, ajuns, în ochii mei, nu știu de ce capul tuturor răutăților. Mi se pare chiar, că am fost foarte aspră cu dânsul, căci nu mai eram stăpână pe mine.
Mama, cu marea ei îndemânare, încercă să treacă cu vederea tulburarea nesăbuită ce pricinuisem. Musafirul, cu totul zăpăcit, plin de remușcare, rosti cuvinte de cea mai smerită căință, dar eu mă îndărătnicisem în nesocotita mea purtare de copil jignit.
La urma urmei, mama, luându-mă de umeri, mă împinse spre mult umilitul musafir:
„Va, ma chere, embrasse le Comte, et que tout soit oublie!” „Embrasse le Comte!*) Sărută-l!” Incremeneala!
Nu era nici văr, nici unchi! Nu era decât un domn ceremonios până la intimidare, cu obraji palizi și păr și mai palid, și mult prea politicos pentru a fi privit ca prieten — să-l sărut! Rămăsesem mută.
„Haide, copila mea, nu mai face atâtea mofturi!”
- ) Franțuzește în text.
