Și astă-zi, câți poeți n'a produs poeziile lui Eminescu?! Imitațiunea în literatură ași putea-o numi un fel de ipnotizare involuntară, pe care o sugerează poeții mari.
Poeziile D-lui Alexandru Sturza amintesc pe cei mai mulți dintre poeții iluștrii ai Franței. Găsești într'însele sentimentalismul melancolic și impresionismul delicat al lui Paul Bourget; coloritul și cizelarea formei a lui Th. Gautihier; evocațiunea viziunilor antice ale sonetistulul José-Maria de Heredia; sensualismul maladiv și mistic al lui Baudelaire; etc.
D. Sturza îmi face impresia unei prisme amabile prin care s'au reflectat, — în mod palid, — atâți poeți distinși francezi. Si să se noteze că aici nu e vorba de simplă influență care une-ori poate avea înrîuriri bine-făcătoare. D. Sturza neavând un temperament, o personalitate originală de poet, a rămas mai mult un imitator, dar un imitator care nu poate fi considerat ca de cea mai comună speță.
