mediului, vor deveni, fatalmente,— decepționiste.
Citiți pe Vlahuță. El este figura cea măi tristă și mai interesantă a poetului decepționist. Poeziile lui vă vor face să înțelegeți durerosul efect al «dezacordului între trebuințele noastre de civilizați și realitatea cauzelor exterioare», exprimându-mă cu cuvintele analistului psiholog Paul Bourget.
Triumful mediocrităței în ărtâ îl' revoltează :
Arta nu'i de voi.— În lături, stârpituri fără simțire,
Ce dați zor lumei blajine cu de-a sila să v'admire!
Alte-ori îl înduioșează amar, îl face să cugete la trista soartă a artistului de talent, și ca un bătrân sceptic, dă sfaturi de o melancolie înțeleaptă:
A, nu'ți tăvăli talentul prin saloanele bogate,
Unde capul nu gândește, unde inima nu bate.....
....................................................
....................................................
Nu, nu te-aștepta să'ți fie cu flori calea semănată.
Munca de artist e crudă și e tristă-a ei răsplată.
Dezacordul între sufletele acestea superioare, nobile și mediul social, dă naștere la două tabere de oameni: unii ajung
