fond bogat de cultură, o putere rară de logician, o aplicare a mijloacelor criticeĭ științifice, și, une-orĭ, o sensibilitate delicată și fină de artist!....
Dar o operă literară, în afară de fondul eĭ social și psihologic, prezintă și o fizionomie estetică, peste care D-l Gherea trece totd’auna cu indiferență. Oare fizionomia pur estetică a uneĭ lucrărĭ literare să nu prezinte nici un interes? Să nu aĭbă nicĭ o valoare originalitatea uneĭ forme artistice? Să ni se pară fără înțeles acea facultate a talentuluĭ care ne dă un aspect nou al frumosuluĭ?
Eŭ cred că expresiunea estetică a uneĭ opere literare are un caracter psihologic: Versurile calde, muzicale și melancolice ale luĭ François Coppée arată temperamentul blând, sensibil, impresionabil și visător al poetuluĭ; versurile energice, dramatice și une-orĭ brutale ale luĭ Richepin, ne învederează caracterul viril, batjocoritor si nevrozat al autoruluĭ «Blestemelor»; splendoarea fermecătoare, seninătatea gravă a poe-
