reaminti satisfacțiunea ce le-o dam odinioară, recitând această bucată, de pe catedră, cu voce tare și declamatoare.
In adevăr, acest plâns al desmoșteniților din poema lui Zamfirescu, ne îndemnă chiar să facem o chietă pentru un cerșetor ce’l întâlnirăm într’o zi pe uliță. Bătrânul primi un pumn de gologani și această caritate îl încremeni de bucurie, în cât abia putu articula câte-va mulțumiri.
Inainte de a sfârși, voiu mai adăoga câte-va aprecieri și asupra formei din poeziile lui Zamfirescu. Ea nu are o armonie caracteristică, cum ar fi de egzemplu a lui Eminescu; adese-ori e plină de neologisme și cuvinte ce par a fi fost create de Bolintineanu. Cu toate aceste nu e o formă greoaie, silită și neînțeleasă. Și deja lipsa acestor defecte constitue o calitate.
In fine, Mihail Zamfirescu este un poet care se citește.
