se frământă zilnic în cele maĭ ordinare lupte politice, și rěmâne indiferentă față de rarele opere de însemnătate cari se ivesc pe tărâmul atât de sterp al literatureǐ românești. Mě opresc de a învedera cauzele acesteǐ nepăsări și răceli culpabile, dar nu mě pot opri de a nu constata această tristă stare intelectuală a preseǐ noastre contimporane, destul de caracteristică din punct de vedere psihologic și social.
Ziarul Lupta a făcut însă excepție. In câte-va numere am citit o lungă critică în care se rezumă pe larg și cu multă pricepere fondul criticilor D-luĭ Gherea. La sfârșitul aceleĭ critice autorul încearcă să răspundă acelor criticĭ cari nu věd în Ion Gherea un critic estetic, rěspunzându-mi în acelașĭ timp și mie. Găsesc dar un nou prilej de a lǎmuri chestiunea pentru ce nu věd în D. Gherea un critic estetic.
Talentele critice aŭ și ele felurite și complicate manifestărǐ, ca și talentele de poețĭ, de romanțierĭ, autorĭ dramaticĭ etc. «Un critic, zice Jules Lemaitre,
