Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/89

Această pagină nu a fost verificată

 
De prin lumile-adormite peste codriĭ de arin
Un clipit de stea vrîstează dungă palidă 'n senin,
Ca un fulger cade 'n zare de să 'neacă 'n fundul măreĭ
Şi pe urma eĭ sĕ lasă noaptea veşnic'a uităreĭ...
                                        Raza luneĭ furişată
În prăpastiea măreaţă liniştit sie-şĭ arată
Lîng'o stîncă 'n lac de sînge Dorin mort: faţa 'npietrită,
Ochiĭ stinşĭ, fruntea în ţăndărĭ pe o lespede 'nroşită
                                       ... Dureros isvorul plînge
Şi 'ntr'un negru nour luna lunecînd pĭerdut să stînge