Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/80

Această pagină nu a fost verificată

Că de ţi-ĭ laşĭ cum-va să cate
      Lung la pădure,
Mĕ doare 'n inimă că poate
      Gîndeştĭ aiure.

Nelămuriţĭ îmĭ par ades
      Şi-s foc de dragĭ:
Prăpăstiĭ fără de'nţeles,
      Pustiurĭ vagĭ.

Şi une orĭ ţi-ĭ facĭ şireţĭ,
      I-alinţĭ uşor,
Asupră-mĭ scapără săgeţĭ
      De mĕ 'nfior;

Dar cînd în lacrimĭ calde zac
      Îs ca de foc:
Mĕ doare 'n suflet că te fac
      Făr' de noroc.