Această pagină a fost verificată
Că, vezĭ, și florile din glastră
Și cerul larg, senin și vag —
Și toate ĭaū din viața noastră
Ce-avem maĭ bun, ce ni-ĭ maĭ drag.
Te uită 'n asfințit, ușoare
Trec leneș petele de norĭ
Și ard în focul roș de soare:
Ca ele sîntem călătorĭ.
Oceanul doarme-acum sub lună
Și-ĭ tac pustiurile-albastre, —
In fund și luptă-ĭ și furtună:
Așa sînt inimile noastre.
Un cer adînc, adîncă mare,
Cu mișcător nisip de stele, —
Le vezî și-ĭ lungă depărtare:
Is idealurile mele.
