Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/65

Această pagină nu a fost verificată

Coboară soarele pe clina nemărginiteĭ bolţĭ senine
Roşind bătrîniĭ munţĭ ce 'n zare sĕ pierd treptat în valurĭ
                                                                           [line;
Inalţiĭ brazĭ în zare-albastră stau neclintiţĭ de veşniciĭ,
În faţa lor spre cer să 'nalţă măreţe lespezĭ plumburiĭ.
Pe după stîncele de-aramă doinesc sălbatece izvoare
Şi coborînd din piatră 'n piatră îşĭ pierd durerea 'n
                                                                             [depărtare;
Răzleţe florĭ îngălbenite rar să ivesc pe muchĭ de stîncĭ....
Lumină sus la vîrf de munte, noapte'n prăpăstiile-adîncĭ...