Această pagină nu a fost verificată
O vezĭ cum trece 'n orĭ-ce sară
Pe stradă, printre vechĭ clădirĭ,
Şi duce trist la subsuoară
Un coşuleţ cu trandafirĭ.
La toţĭ aceleaşĭ vorbe 'ngină;
Cu ochiĭ marĭ, speriaţĭ, în jos,
Îĭ roagă trist ţinînd în mină
Un trandafir, cel mai frumos.