Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/52

Această pagină nu a fost verificată

Noĭ vom pricepe vîtul ce'n florĭ de liliecĭ
Şopteşte trist de 'ngînă jălirea de pădure.
Al lumeĭ glas căta-va norocul să ni-l fure,
Dar ne'nţeleşĭ de nime, ĭubindu-ne în vecĭ,
Vom sta pierduţĭ alăturĭ pe malul apeĭ sure.

Purtind ĭubirea noastră încet din undă 'n undă
Vrăjitul lac în taĭnă va spune-un vĭers duios
Şi glasul din hîrtoape cunînd tot maĭ frumos
Adincul gînd al nostru cerca-va să-l pătrundă
Şi 'n vale unde fluturĭ prin florĭ merg să s'ascundă,.
Vrăjitul lac în taĭnă va spune-un vĭers duios
Purtînd ĭubirea noastră încet din undă 'n undă.