Această pagină nu a fost verificată
Sĕ las'o linişte de-acele
Ce-adorm ca 'n basme la 'nserat;
Doar numa clopotele'n sat
Sĕ 'ngînă 'ncetul între ele.
Acum din crengi urcată-ĭ luna;
Tărziŭ — şi satu-o fi tăcînd
Şi tot pling clopotele 'n gînd
Încet, tot maĭ încet — şi 'ntr'una.
în sărĭ de-aceste dulcĭ şi sfinte
Aidoma-ĭ prigoana lor
Cu 'ndrăgostirile ce mor
Cînd tot ţi-aducĭ de ele-aminte....
De mult o fi apus nebuna
Şi dulcea dragoste'n pustiu;
Dar plînge'n inimĭ păn' târziŭ
Încet, tot maĭ încet — şi 'ntr'una.
