Această pagină nu a fost verificată
Tu, în desișul tămîet
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c'un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.
M'apropiĭ — și-mĭ arățĭ aicĭ
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și'n preejmă-ĭ două păsăricĭ.
S'ascund de lume 'n flori de teĭ
Că 'mpărechiate-s de curînd — .
Ș'au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.
Și multă vreme amindoĭ
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.
