Această pagină a fost validată
De demult
Un sat departe — așa departe —
Și’n satu-acela-ĭ vechea casă
De-abea zărită ’ntr’o frumoasă
Livadă cu aleĭ deșarte.
Și’n satu-acela-ĭ vechea casă
De-abea zărită ’ntr’o frumoasă
Livadă cu aleĭ deșarte.
Și plînge-o doină de cu sară,
De cine știe unde, vagă…
N’ajunge pănă’n sat întreagă
Și-ĭ jalnică de te omoară…
De cine știe unde, vagă…
N’ajunge pănă’n sat întreagă
Și-ĭ jalnică de te omoară…
— 19 —
