Mi-a revenit mie sarcina de a scrie prefața la «Originea speciilor» de Darwin. Îmi este teamă că, deși am făcut eforturi mari, n-am ajuns la nivelul necesar și că această prefață va dezamăgi pe mulți. Mie personal îmi este deosebit de greu să judec pe acest gigant. De aceea voi cere publicului cititor să-mi îngăduie a nu mă erija în arbitru al concepției darwiniste și nici să nu-mi pretindă să dau certificate acestei doctrine și continuatorilor ei actuali. Aș dori să expun doar unele probleme din concepția lui Darwin și anume dintre cele mai discutate în zilele noastre, bineînțeles atît cît puterile mele îmi vor ajuta să fac acest lucru.
Aceasta este cu atît mai natural, cu cît publicului nostru îi este cunoscută doctrina lui Darwin de mult, iar cei care n-au avut posibilitatea s-o cunoască după documentele secolului trecut au avut ocazie s-o cunoască prin ceea ce s-a publicat despre Darwin la noi, după eliberarea țării noastre[1].
Ne-am gîndit să împărțim această prefață în două părți. Prima parte să fie consacrată unora din problemele darwinismului. A doua parte am dori să redea sumar lupta pentru darwinism, felul cum unii din cercetătorii noștri au dezvoltat darwinismul precum și felul cum este el răspîndit în masele largi din țara noastră. La sfîrșit vom da o bibliografie, care nu are pretenția de a fi completă, dar care va putea servi celor care se interesează, să vadă cum se reflectă darwinismul în țara noastră, să afle unele din lucrările științifice în care găsim dezvoltată această concepție, liniile mari ale discuțiilor asupra darwinismului și ce material de popularizare asupra darwinismului și darwiniștilor din țara noastră și din alte țări s-a publicat în ultimul timp în Republica Populară Romînă.
PARTEA I
Concepția lui Darwin
Apariția concepției lui Darwin nu este întîmplătoare. Ea apare pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății și în urma unui anumit nivel al evoluției științelor naturii. Cele mai multe elemente ale acestei evoluții se acumulează o dată cu zorile diferențierii burgheziei ca o nouă clasă socială, progresistă și interesată în dezvoltarea industriei, a tehnicii, științei, filozofiei. Engels, care descrie minunat trecerea de la feudalism la capitalism[2], ne arată trăsăturile esențiale ale acestei evoluții a științelor. Mai întîi ele s-au emancipat de teologie, începînd cu Copernic, continuînd cu Kepler, Newton, Kant și Laplace — în domeniul fizicii și astronomiei — iar mai pe urmă, în secolul XVIII și mai ales în secolul XIX emanciparea aceasta a atins multe alte domenii ale științelor naturii.
- ↑ Vezi în această privință partea a II-a a prezentei prefețe p. LI, LXXIII și următoarele.
- ↑ Vezi F. Engels, Dialectica naturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 6 și 195
