rioară, n’au fost valabile. Stavila geloziei am și văzut-o căzând. Fapt cert este că gelozia e un sentiment care s’a desvoltat relativ târziu. Acelaș lucru se poate spune și despre noțiunea incestului. Nu numai că la început fratele și sora erau soți, dar astăzi încă sunt îngăduite la multe popoare raporturile sexuale între părinți și copii. Bancroft („The Native Races of the Pacific Coast of North America” [„Rasele indigene de pe coasta Oceanului Pacific a Americii de Nord”], 1875, vol. I) certifică aceasta despre Caviații din strâmtoarea Behring, despre Cadiacșii de lângă Alaska, despre Tinnehii din interiorul Americii de Nord britanice; Letourneau prezintă asupra aceluiaș fapt rapoarte privitoare la Indienii Chippeway, la Cucușii din Chili, Caraibii, Carenii din Indochina; nu mai vorbim de povestirile vechilor Greci și Romani despre Parți, Perși, Sciți, Huni, etc. Inainte de a se fi născocit incestul (și el este o născocire și încă o născocire foarte valoroasă), raporturile sexuale dintre părinți și copii nu puteau fi mai odioase decât acelea între oricare alte persoane aparținând unor generații diferite; și faptul acesta se întâmplă doar și azi în țările cele mai filistine fără să producă mare spaimă; chiar și „fecioare” bătrâne de peste 60 de ani, se mărită uneori, dacă sunt îndeajuns de bogate, cu bărbați tineri de treizeci de ani. Dacă despărțim însă de cele mai vechi forme de familie pe care le cunoaștem, noțiunile, legate de ele, asupra incestului — noțiuni care diferă în totul de ale noastre și sunt adesea în contrazicere directă cu ele — ajungem la o formă de raporturi sexuale care nu se pot denumi altfel decât lipsite de norme. Lipsite de norme într’atâta, întrucât nu existau încă piedicile puse mai târziu de moravuri. De aici însă nu urmează deloc necesitatea unui talmeș-balmeș în practica de toate zilele. Imperecherile monogame vremelnice, așa cum au loc ele astăzi în majoritatea cazurilor chiar în căsătoriile pe grupe, nu sunt deloc excluse. Și dacă cel mai nou tăgăduitor al unei asemenea stări primitive, Westermarck, denumește căsătorie orice caz în care amândouă sexele rămân împerechiate până la nașterea pruncului, atunci putem spune că acest fel de căsătorie putea foarte bine să apară în
