sau tată. Este ca și cum cineva ar voi să afirme că denumirile de tată, mamă, frate, soră, ar fi simple forme de a se adresa cuiva, lipsite de orice sens, pentrucă și preoților și starețelor catolice li se spune părinte și maică, iar călugării și călugărițele, ba chiar francmasonii și membrii societăților profesionale engleze, se adresează unul altuia în ședințele solemne, cu cuvântul frate și soră. Pe scurt, apărarea lui MacLennan era extrem de slabă.
Dar tot mai rămase un punct în care dânsul nu fusese prins. Opoziția pe care o stabilea el între „triburile” exogame și endogame, și pe care se sprijinea tot sistemul lui, nu numai că nu fusese sdruncinată, dar fusese chiar recunoscută în mod general ca bază a întregii istorii a familiei. Se admitea că încercarea lui MacLennan de a lămuri această opoziție ar fi neîndestulătoare și în contrazicere cu faptele enumerate de el însuși. Dar opoziția însăși, existența a două categorii antagoniste de triburi de sine stătătcare și independente, dintre care unele își luau femeile dinăuntrul tribului, pe când celorlalte aceasta le era cu totul oprit — era privită ca o evanghelie ce nu putea fi pusă în discuție. Consultați de pildă „Origines de la famille” [„Originile Familiei”] (1874) a lui Giraud‑Teulon și chiar „Origin of Civilization” [„Origina Civilizației”] ediția a 4-a, 1882) a lui Lubbock.
Acestei chestiuni îi este consacrată opera de căpetenie a lui Morgan: „Ancient Society” [„Societatea Antică”] (1877), operă care stă la baza lucrării de față. Ceeace Morgan, în 1871, presimțea numai în chip vag, este desvoltat aici în deplină cunoștință. Endogamia și exogamia nu alcătuiesc niciun antagonism: existența „triburilor” exogame n’a fost dovedită nicǎeri până acum. Dar pe vremea când domnea încă căsătoria pe grupe — și după toate probabilitățile, ea a domnit cândva pretutindeni — tribul se împărțea într’un număr de grupe înrudite prin sânge după mamă, de ginți, înăuntrul cărora era strict oprită căsătoria, astfel că bărbații dintr’o gintă puteau, ce-i drept, să-și ia femei din sânul tribului, și deobicei așa făceau, însă trebuiau să le ia din afara ginții lor. Așa încât, dacă ginta era strict exogamă,
