e moșia Popești, pe sănătosul platou al Filaretului, aproape în fața Văcăreștilor. Întinderea acestei moșii e de 120 hectare. Ea a aparținut Statului, și a fost dată, pentru acest scop, Eforiei spitalelor civile, în schimbul locului ocupat de batalionul de vânători la Sinaia.
Studiile făcute au dovedit că solul la Văcărești e sănătos, că are posibilitatea unei bune scurgeri spre Dâmbovița, și că la 16 metri sub sol este apă bună de băut, îndestulătoare pentru orice nevoie, și acoperită de 14 metri straturi de argilă impermeabilă. Aceste straturi mai sunt încă bune pentru fabricarea cărămidei, ceace a produs în adevăr excelenta calitate a cărămizilor și țiglelor întrebuințate la construcția ospiciului nou.
De altă parte regretatul arhitect F. Xenopol, pe atunci șef al serviciului arhitecților Eforiei, a fost trimis în străinătate să studieze tipurile mai potrivite de construcție și întorcându-se a dresat un număr de planuri.
Mai apoi însă, prin schimbarea vremurilor și a cârmuitorilor, totul a lâncezit, arhitectul Xenopol a decedat, iar locul dela Văcărești a fost caracterizat ca nepotrivit pentru ospiciu.
Timp de patru ani chestia a fost lăsată în părăsire. Speranțele păreau pierdute.
Primind sarcina de Director al Serviciului Sanitar am pus, între altele, ca temă urgentă ameliorarea stării ospiciilor de alienați. Pe de o parte am grăbit lucrările pentru terminarea ospiciului Socola de lângă Iași, care a și fost inaugurat, iar chestia ospiciului de lângă București a fost pusă pe cale de executare. S’au terminat studiile asupra terenului,
