să existe o limbă, o desvoltare istorică și o conștiință de hotare și de legitimitate, toate lucruri care lipsiau. Murise Carol de multă vreme, și, când s’au făcut jurămintele de la Strasbourg, ele, de și fiecare în altă limbă, nu s’au făcut din punctul de vedere național. Și se înșeală cineva și când crede că prin tratatul de la Verdun s’a împărțit moștenirea lui Carol pe națiuni : aici națiunea germană pentru Ludovic Germanicul, aici națiunea francesă pentru Carol Pleșuvul, aici națiunea italiană pentru Lotar. Moștenitorii făceau împărțirea pentru avantagiile lor, ca să aibă fiecare vie și pădure, ca niște gospodari cari împart averea agonisită de înaintașii lor. Este multă vreme de când s’a arătat zădărnicia acestei păreri a unei împărțiri la trei națiuni pe la anul 850.
Deci nu se poate pune chestiunea rostului adevărat al lui Carol-cel-Mare pe basa deosebirilor naționale. Naționalismul este cu atât mai prețios, cu cât el recunoaște
