lor prieteni, cari sau dispăruseră sau erau așa de zdrobiți, încât nu mai puteau juca rolul revoluționar de odinioară. Aici se pregătia nu atât adevărata înviere a Republice! Cisalpine, cât transformarea și a regiunii acesteia dominate de Milan într’o dependență „italiană" a Franciei imperiale.
Veneția nu mai exista acum; ea fusese atribuită Austriei și, teritoriile venețiene fiind împărțite, rămânea pentru Francesi să se folosească, numai după noile victorii din 1805, de Istria și Dalmația odinioară extrem de prețioase pentru Veneția, care de aici își lua lemnele și soldații, fiind și punctul dc supraveghere în Albania și în restul Peninsulei Balcanice. Nu departe erau Insulele Ioniene, o clipă anexate la Franța, unde, de pe urma alianței dintre Rusia și Imperiul Otoman, provocată de campania lui Bonaparte în Egipt, se instalaseră Rușii supt forma unei republici „ocrotite" Ca țările noastre, care li dăduseră modelul, Turcii îngăduind dușmanilor lor de moarte să aibă un punct de sprijin
