au bucurat foarte mult de libertatea câștigată, astfel, împotriva unor aristocrați apăsători, pentru ca, la urmă, cetatea să fie ocupată de francesi și să ajungă considerată ca un element de schimb, la armistițiul dela Leoben, când Bonaparte era acum, ln văile Tirolului putând duce la Viena, și, la pacea de la Campo-Formio,’ Veneția va fi dată deci Austriecilor, cu acea indiferență față de orice drept național de care a dat dovadă de’.a un capăt la altul al carierei sale generalul, consulul și împăratul. Vom vedea că atunci întâia oară Austria a consimțit la considerarea deosebitelor teritorii ca niște elemente care pot fi într’o parte sau alta după hazardul campaniilor, în afară nu numai de orice considerație națională, dar de tot ce privește un echilibru european, care se considera în vremea aceasta ca total desființat, cum se socot acum de unii ca desființate tratatele de la Versailles și Trianon.
Generalul, șef, care crease o ar. mată, a administrat tot ce o privea, impunând ce a vrut acelora
