cum judecau Genevesii, a fost privită cu antipatie.
Mai e necesar, revenind la granița Pireneilor, să spun că dincolo de dânsa era un popor care ura adânc, și din gelosie, pe Francesi ? Cu toată dinastia francesă, înrudită și cu familii italiene, vechea Spanie a perseverat, cum spuneam, în aceiași isolare. Și, când vor veni Francesii, mai târziu, ei vor fi primiți foarte rău. Aceștia erau ateii, oamenii lipsiți de credință, anarhiștii, cari dărâmau orice ordine materială și morală. Nici măcar în Catalonia n’au fost chemați Francesii, de și această regiune, care este o țară, a manifestat dorința de a forma cel puțin un Stat autonomjn secolul al XVII-lea și Francesii lui Ludovic al XIV-lea au fost chemați acolo. Vom vedea mai târziu, în războaiele lui Napoleon, cum populația întreagă s’a ridicat împotriva lor, până la așa-numiții „invisibili“, cari trăgeau din dosul copacilor și stâncilor.
Astfel Francesii n’au fost poftiți nicăiri în epoca Revoluției
