Europa, cu un trecut glorios în toate domeniile, pe o cale care este a imperialismului. O concepție ca oricare alta. A existat și în alte vremuri. Veți zice, nu este criticabilă ? Poate fi și criticabilă, dar nu este rostul acestei catedre neutre într’o țară de neutralitate s’o facă.
Sunt anumite afirmări imperialiste care vin și de la Francesi. Gobineau era om de mare talent, dar puțintel într’o parte, care credea în superiorități de rasă aleasă, în legătură cu niște opiniuni care se află, pe la 1840, și la Augustin Thierry, istoric foarte admirat odată, care spunea că în Franța este continua luptă între clasa dominatoare și o clasă supusă. Unii și alții trăgeau din această situație închipuită motive de mândrie. Dar de fapt n’a fost niciodată în Franța așa ceva. Poporul frances este făcut din fusiunea, încetul cu încetul, a unei clase superioare, care nu era peste măsură de dârză și mândră de isprăvile sale, căutând și aiurea o legitimație pe care nu credea că i-o poate da numai cucerirea, și dintre mulțimea găsită și supusă. Părerea aceasta a mers mai departe. Și astfel Gobineau se simția pur sânge normand din vremea
