un prânz, onorat și cu presența representantului comunei, șefului școlilor, judecătorilor, membrilor biroului de educație, cari vorbesc cald și cu miez despre rostul Românilor de aici. Mișcătoare sânt cuvintele preoților Spătaru, Holdăr și Ilie Pop. Acesta din urmă amintește îndelunga publicare aici a ziarului „Românul”, jurământul făcut în timpul războoiului de Românii din Youngstown de a se desface pentru totdeauna de Ungaria, lacrimile vărsate de toți — și de d‑rul Anghelescu, atunci ministru al României —, înscrierea în legiunea americană, luptele din Franța. Cuvântările urmează, duioase, pănă la aceia a Evreului român din Budujeni, care vorbește de blăstămata graniță a Bucovinei și salută ca fost soldat al regelui Carol tricolorul românesc.
Văzusem dimineața pe cei câțiva Români din Campbell, muncitori la marea fabrică de acolo. Vin cu lacrimi în ochi, cu bune cuvântări pe buze, cu flori și daruri în mână. Au „hala” lor de adunare, largă, îngustă, frumoasă. Pe cortină figuri alegorice trase stângaciu, dar cu câtă iubire, amintesc țara, îi menesc desrobirea. După amiazi mergem la Newcastle, să vedem un alt grup dintre ai noștri.
Dar întăiu conducătorul mieu, negustorul Sârbu, om înstărit ca și conaționlul său Tecău, vrea să ni arăte ferma și prăvălia lui. Cea d’intăiu e așezată chiar în margenea orașului, acolo unde ușoarele căsuțe prind a se răsfira. E o bună și mare zidire de cărămizi, împărțită cu pricepere. Nevasta, Ardeleancă, poartă grijă de-aproape de toate cele. Din datinele de acasă, în această țară fără simț pentru copaci, sădirea tinerilor pomi roditori și cânele la lanț. Incolo șură, crescătorie de păsări și cultură de legume pentru prăvălie. In aceasta tot felul de ale mâncării, de la jambon pănă la covrigi; dedesupt marfa proaspătă e ținută în refrigerante. Totul în cea mai migăloasă ordine. Intorși în țară, ce n’ar putea face, cu învățămintele pe care le stăpânesc, astfel de oameni!
