o capătă însă nimeni în rândul în-tăiu de la gazetă. Sânt alte mijloace, care stau la îndemâna oricui. Poți fi invitat^ astfel, să vorbești zece minute, un șfert de ceas, înaintea unui auditoriu care dejunează, și radio îți comunică imediat discursul. Auditoriul poate fi compus din profesori, dar și din oameni de afaceri, din bancheri.
Căteva cuvinte asupra literaturii celor două țeri.
Literatura englesă din momentul de față este o literatură modernistă, care în poesie merge de la Swinburne la. Masefield.
Este literatura anilor 1890-l900 care continuă pănă astăzi. Literatura aceasta e de un caracter mai curând tehnic; poesia nu e de o largă inspirație, cum era pe vremea romantismului și nici de o extremă delicateță ca pe vremea lui Tennyson. Se cetește însă relativ mult în Anglia. Anglia continuă tradiția romanelor în mai multe volume; lucrări migăloase, compuse din presintarea amănunțită a vieții eroilor, după tiparul lui Dickens, și cu amestecul acela de ironie care deosebește vremea lui Thake-keray. In această apreciere a romanului, este și un element de ordin social. Foarte multe femei nu se mărită,; n’au multă ocupație casnică, și, când femeia ia o operă literară, trebuie să țină o săptămână ori zece zile, iar, ca să fie un roman convenabil, trebuie să aibă măcar două. volume.
Se pare că, de la o bucată de vreme, romanul engles s’a mai supțiat, dar, în același timp, nu mai e nici puterea constructivă a vechilor romancieri.
Literatura americană are alt caracter. Este într’însa și. o inspirație neagră. Negrii îndrăznesc să facă poesie și roman. Sânt apoi școli moderniste care schimbă cu desăvârșire caracterul tradițional al literaturii poetice englese.
In general se poate spune că spiritul și stilul american au mai multă originalitate decât spiritul și stilul engles-
