cânte și la strană și de aceia învățătorul și preotul nu se certau. Acum numirile vin de la ministeriu: azi dimineață,, a venit la mine un ctitor din Nordul Moldovei, unde a întemeiat o școală model, la zidirea căreia a băgat milioane ț. dar omul vrea să aibă un învățător pe care să-l aprobe el. I-a venit din fundul Bucovinei unul care nu știe românește-Și, atunci, ctitorul a zis: „îmi iau donația înapoi, căci eu n’am făcut școala ca să o dau pe mâna unuia ca acesta”.
In ce privește școala secundară, este și aici desvoltarea? unei instituții culturale medievale. Necontenit se .simfe-lucrul acesta. Una din țerile unde se știe mai bine latinește și grecește este Anglia. Să te ferească Dumnezeu, dacă ai făcu,t o carte privitoare la antichitatea clasică Șau la evul mediu și ai citat ceva în grecește sau latinește, să cazi în mâna unui critic engles! Cea mai mică greșală de limbă ți se observă. Iar discursurile solemne care se țin în Anglia sânt într’o latinească de toată frumuseța. Poți zice că sânt în stare a face aproape impromptu un bun discurs în latinește sau grecește. Știința s’a adaus pe urmă.
Instituțiile nouă se găsesc pe lângă cele vechi. Ar sămăna învățământul în Anglia cu o biserică foarte frumoasă și bătrână, care însă nu se mai poate ținea pe zidurile ei. Nimeni însă nu se gândește s’o înlocuiască, ci o consolidează prin contraforturi. Este ceva analog cu biserica gotică : pentru a-și putea sprijini bolțile, e întărită, prin contraforturi, pe din afară. Nu s’a făcut acolo confusia pe care -am făcui-o noi între școala de tip vechiu și cea de tip nou: bifurcată, trifurcată, nefurcată, casă se joace cu dânsa cei mari. Cu opt clase, cu șapte clase, cu filosofie la basă, cu matematică la basă, ori cu limba latină la basă, după fluctuațiile politice. Noi am făcut din două școli de-tip deosebit una singură. Nu se poate însă o școală de tip-clasic și una de tip modern cu desăvârșire supt același acoperiș. Aceasta se poate pentru o școală elementară, un ghnnasiu de trei-patru clase, care să dea numai cultură
