duios chiar când nu e bine! Oricum să fie cântat cântecul românesc, 'nu se poate să nu te atingă. Une ori pun câte un copil prea mic să declame înaintea tuturor, dar, oricât ar fi de defectuos accentul, nti știi cum să mulță-mești și copilului și mamei. Chiar azi am primit o scrisoare a unei Românce din America a cării fată are un talent extraordinar pentru danț, și mama dorește să-i facă aici carieră.
Pe lângă -aceasta se creiază încetuL cu încetul și profesori și profesoare printre Români, însă natural profesori și profesoare în limba englesă. Școlile înalte dau și diplomați români.
Una din ocupațiile mele de căpetenie a fost aceia de a-i ruga să se întoarcă în țară. Am invitat la Văleni vre-o cinci fete. Vreau să le fac profesoare de englesă aici. Mai bine să ni aducă toate cunoștințile lor și toată râvna lor decât să rămâie acolo.
Acuma, mai am un singur lucru să vă înfățișez: presa românească de care am vorbit și căreia nu-i putem mul-țămi în de ajuns. A fost un timp când ziarele se certau între dânsele, pentru că asociațiile românești erau în luptă. Românii din America au nesfârșit de multe asociații, dar pe lângă ceia ce-i mai strânge este și altceva: ei au grijă mare de a muri creștinește, prin urmare sânt în rândul întăiu societăți de Îngropare: vor să meargă cu popă românesc în colțul de cimitir 1 nde sânt Românii." Mi s’a întâmplat, în cutare localitate, sa-mi iasă înainte toți șefii lor ca sa-mi arăte unde este înmormântat cel d’in-tăiu care i-a organisat; mormântul era foarte bine îngrijit.
Societățile acestea s’au luptat multă vre ne între dân-sete, dar pe urmă s’au unit, și gazeta, frumoasa gazetă „âmerica” e scoasă pentru dânșii toți. Ea tipărește și un calendar bogat. Dumim^ca, cealaltă gazetă pe care a aveau „Românul”, apare ca gazetă literară și de sfat. Pe
