preot. Lumea care-i cunoscuse însă situația anterioară, na-turaj nu poate/fi deosebit de -respectuoasă față de preotul improvisat. Trebuie deci un cleric cu temperament de misionar, care să meargă din loc în loc, să petreacă o bucată de vreme într’o localitate, altă bucată de vreme în-tr’altă localitate. In Canada, în special, acest preot ar face o bună treabă, între altele și pentru faptul că Englesii nu urmăresc nicio desnaționalisare; n’au nevoie să desnațio-onaliseze; aparatul școlar de desnaționalisare nu funcționează și în Canada. Pe de altă parte, desnaționalisarca prin influența mediului nu se poate face, pentru motivul că Românii, trăind în sate, nu sânt încunjurați din toate părțile de Englesi, cari să-i poată desnaționalisa. Și mai este un avantagiu; acela că în Canada Românii pot să întâlnească Francesi, cari să-i susțină. In general vorbind însă, și în Canada, dacă nu găsește cineva câmp să lucreze și nu ajunge să-și facă o fermă, o duce destul de greu. Mi s’a întâmplat, când am trecut granița, să întâl-tâlnesc grupuri întregi de Români înaintea ușii bisericei din Windsor, toți împovărați de familii, cu mulți copii. Am întâlnit un Botoșănean, de la mine, care n’avea de lucru de o mulțime de vreme. L-am întrebat de ce nu se întoarce. Am crezut că e vorba poale de o deșertare necugetată, și i-am spus că au foșt iertați desertorii. El mi-a răspuns: „da, dar nu mă iartă mijloacele din buzunar”. N’au cu ce plăti vaporul să se întoarcă în țară. Sânt unele cașuri cu totul duioase. In cutare localitate cali-forniană, am fost primit de o familie, compusă din bunic, fiu și tetele acestuia, cu tricolorul și buchete. Erau Bucovineni. Acel care represinta generația actuală, fusese profesor în Canada, iar în California îndeplinia nu știu ce funcțiune manuală. Când am întrebat pe oamenii aceștia voinici, inteligenți, cu fete frumoase, de ce nu se întorc în țară, li-au venit Iăcramile în ochi și mi-ș.u spus; „Ce mare pomană v’ați face dv. dacă ne-ați readuce în țâră!”. Vă puteți închipui, în Bucovina de Nord, unde
