aduni oameni așa de răspândiți și unii rupți de comunitatea sufletească a poporului românesc, dar cea mai mare parte dintre dânșii i‑am văzut. Ceia ce vă voiu spune deci nu este luat din cărți, ci din realitate. De altfel, în tot ce spun eu, partea luată din cărți este de obiceiu foarte restrânsă. De multă vreme nu mai cred în cărți.
Când vorbesc despre Românii din America, înțeleg pe acei din Statele-Unite. In afară de ei și de cei din Canada, e o dubioasă colonie românească în Mexic, unde se zice că ar fi un sat format din vre‑o patruzeci de familii, care vorbesc o românească amestecată cu spaniolește. M’am interesat: unii mi-au spus că este o legendă. Ințeleg pe Românii din Statele-Unite, nu și pe Români din Canada, cari sânt numeroși, câteva zeci de mii de Români, cu totul deosebiți însă de Românii din Statele-Unite. Ei sânt așezați mai ales în provincia Saskatchewan și se ocupă cu agricultura. Au ferme, unii dintre dânșii sânt bogați, chiar foarte bogați, dar rău organisați. Au o gazetă pe care o scoate un domn, Romaneti, care a fost și consul al României, dar consulatul a fost suprimat. Românii în Canada sunt însă risipiți la distanțe enorme, pe când cei din Statele-Unite represintă o oarecare forță, pentru că sânt cu miile, ba chiar cu zecile de mii împreună, în același loc.
Cu privire la Românii din America, avem o carte a d‑lui Druțu, de vre-o 500 de pagini, și de curând a apărut una englesă, foarte bună, a unei domnișoare din Constanța, Cristina Galitzi, care a făcut studii de sociologie în București, a trecut în urmă în America, unde a luat doctoratul la Universitatea Columbia din New-York. Cartea domnișoarei Galitzi, care s’a întors de curând în țară, este o scriere sociologică și cuprinde foarte multă documentare umană, culeasă la fața locului, iar în afară de aceasta o cercetare critică a considerațiilor filosofice pe carele fac Americanii astăzi în ce privește pe coloniști, și soluțiile pe care ei le dau chestiunii coloniștilor. Cartea
