bune sau rele, care sânt la noi, firește lăudând pe cele bune, iertând pe cele rele. Și, dacă aceia ce facem noi în țară se iartă ceva mai greu, este pentru că ei nu-și dau sama de împrejurările grozave în care ne găsim.
Se mai crede că Românii aceștia din America au atâta timp liber, încât de dimineață pănă seara nu fac decât să cultive, în forma cea mai romantică, patriotismul și naționalismul românesc. Pentru aceasta iau și cetesc frumoasa gazetă care se numește „America”, foarte bine redactată și de care voiu avea prilejul să vorbesc pe urmă.
Iși închipuie lumea că întăia grijă a Românilor din America, îndată ce se scoală — și evident se scoală foarte târziu, pentru că Românul este capitalist—, e să deschidă gazeta, ca să vadă cum stăm cu lăcustele din Dobrogea, și la orice năcaz al nostru ei sânt gata a trimete un șir nesfârșit de dolari celor din țară.
Dimineața, cântă „Deșteaptă-te Române”, la dejun „Trăiască Regele”, către seară își aduc aminte de „La arme” și‑l cântă înainte de a se așeza la masă pentru prânz, un prânz foarte copios.
Românii din America ar trăi deci ca într’un fel de „pays de Cocagne”, o țară a bielșugului, în care trebuie să se ducă toată lumea care nu vrea să muncească, pentru a‑și reface situația materială.
Ce n’am auzit în America de pe urma unor anumite drumuri, făcute acolo! Ce ecouri ale luptelor politice de la noi! Și mi se spunea: „dar d‑ta nu ni spui lucrurile așa cum le spunea domnul cutare, care a fost înaintea d‑tale”. Și trebuia să răspund: „Nu, pentru că nu mă chiamă așa cum se chema domnul cutare”, nu voiu zice și eu: „Mă voiu presinta înaintea regelui și‑i voiu spune: „Rege, America este republică! Ori faci Ministeriul așa și așa, ori poporul va veni și îți va cere socoteală”.
Și aici este o foarte mare greșală să se creadă că acolo în America poți întrebuința un astfel de limbagiu. Americanii sânt republicani, fără îndoială, dar republica
