său: colaborează la lucru cu oricine, dar îi place a sta la el acasă, după avere și gusturi în burghesie, mai mult decât după rasă în orașul de 6-7 milioane, în care milionul de Evrei e alături de blocurile tot așa de mari ale Italienilor, Irlandesilor, mai puțin Germanilor, dar și Negrilor.
La Universitatea Columbia. Frontonul grecesc spune cu mândrie că e o creațiune, de caracter religios, a lui Gheorghie al II-lea, că libertatea a asigurat-o și mărit-o. Vechea notă e arătată încă și prin capela puternică în care lumina arde veșnic și care adună și pe cei cari aparțin altor religii.
De jur împrejur colegiile, otelurile pentru studenți — al studentelor poate să cuprindă măcar o mie din cele patru-cinci mii care sânt înscrise—, restaurantul pentru profesori, seminariile, odăile de lucru pentru aceia din personalul învățător cari locuiesc departe în oraș.
Cu profesorul Muzey luăm dejunul în mijlocul familiilor de profesori, care și ele au dreptul să iea parte la această viață în mijlocul școlii.
Alte două Universități funcționează în oraș: una a Statului, alta a orașului. Numărul colegiilor răspândite în toată țara e enorm.
Dar diplomele nu asigură o funcție. Cui îi trebuie un funcționar și-l examinează înaintea unor comisiuni anume.
Auditoriul, caruia îi stau la disposiție mici biblioteci într’o atmosferă de odaie proprie, e compus din mai multe nații. Nu lipsesc Iaponesii, cari se îndreaptă mai mult spre studiile economice.
Intre studenți, și Români. D-ra Galitzi a publicat o frumoasă carte, bine construită și cu îngrijire scrisă, despre procesul de asimilare a Românilor din America.
La Universitate serviciul e făcut de negri. La ascensorii mai numai negri. Negri sânt portarii. Intre femeile
