Tot trecutului îi e închinată căsuța unde pe ascuns s’a cusut primul steag al libertății— și se încearcă a face în jurul ei calmul unor pajiști bogate, răscumpărându-se cu banul fiecăruia toată obrăznicia care s’a strâns împrejur. Aceluiași trecut îi aparțin și cimitirele, cu vechile lor pietre fără cruce, mărunte, sure, ai zice: speriate de ce se aude împrejur, de ce umbră deasă, plină de fum, lasă asupra lor Goldsteinii vecini cu prăvăliile lor imense pentru copii. Cea mai goală, cu o aparență mai părăsită e a lui Franklin însuși, omul celor mai îndrăznețe concepții și celor mai smerite invențiuni de folos general, acela al celui mai mare rol și al celei mai modeste vieți. O altă lespede amintește pe fiul lui. Nicio floare, niciun semn de amintire. Poate că marea statuie ajunge, dar ea e mai rece decât țerna, care se înfioară de frig și tremură de soare, a acestei gropi.
Peste această lume smerită în proporții, mare în avânt pretenția timpurilor harnice, bogate, îndrăznețe a făcut imensul oraș nou pe ambele țermuri ale vastului Delaware, un adevărat golf de mare, purtând ușor marile corăbii ale Oceanului. Două milioane de oameni, trei milioane cu suburbiile trăiesc pe o suprafață de pământ mai mare decât a oricărui alt oraș. In centru voluminoasele serii de cutii distanțate ale sky-scraperilor, care, fiind aici de aceleași dimensiuni, samănă o lungă strajă de uriași. Incolo case de cărămizi, case de lemn cu pridvorașele în față ocupă larga câmpie. Un formidabil pod leagă cele două părți ale orașului, care ține și de Pennsylvania și de Statul New-Jersey. Pănă în sala unde trei sute de ai noștri, mai mult Bănățeni, așteptau cuvântul bun de acasă (se va face o nouă biserică, în locul celei vechi care abia se ține), lungile alei de mici clădiri prietenoase se continuă.
Dar aici este și o mare voință creatoare, o mare voință de a crea din nou ceia ce răzleața inițiativă particulară a amestecat confus. De aici marile clădiri pentru artă și
