Pagină:Nicolae Iorga - Albania și România.pdf/15

Această pagină a fost validată
13

Lucrările de folklore albanes era natural să vie la început din Italia sudică, unde, de multă vreme, se găsește o colonie albanesă foarte numeroasă, trăind în împrejurărĭ de cultură cu mult superioare împrejurărilor de care se pot împărtăși Albanesiĭ rămașĭ în Peninsula Balcanică.

O femeie plecată din mijlocul societățiĭ romăneștĭ, prin aniĭ 1830-1840, se găsește la începuturile acestuĭ folklore albanes. Este fata boieruluĭ Mihalachi Ghica, măritată cu Colțov-Masalschi, pe care l-a lăsat: Dora d’Istria. Pe lîngă cartea eĭ italiană, «Gli Albanesi in Rumenia», în care face istoria proprieĭ sale familiĭ, sprijinindu-se pe documentele tipărite pănă în 1880, ea publică, la 1867, «La nazionalità albanese secondo i canti popolare», lucrare care i-a adus omagiile uneĭ sumedenii de învățațĭ italienĭ ce se ocupaŭ de Albania și de Albanesĭ.

După această semnalare întîlnim o întreagă literatură privitoare la cĭntecele populare ale Albanieĭ.

La 1871, publicația luĭ Giuseppe Jubany, «Raccolta di canti popolari e di rapsodie di poemi albanesi»; și un frate al luĭ, Antonio-Elia, face publicațiĭ privitoare la Albanesĭ.

Dar în 1873 îșĭ începe activitatea un om, care el însușĭ a știut să dea un veșmînt popular poesieĭ albanese, Girolamo di Rada ; el a propus și unul din multele alfabete albanese ce s’aŭ alcătuit în cursul veaculuĭ al XlX-lea.

Goffredo Ruggiero strînge apoĭ și el baladele albanese. Menționăm traducerea poveștilor alba-