vestiri, care în general e aci pictată. Partea inferioară a canaturilor e divizată în arcade despărțite prin stâlpi cu glafuri în spirală; iar deasupra arcurilor se înalță piramide ascuțite cu vârful și laturile cu ornamente de flori. Tot câmpul inferior al canaturilor e prins intr’un chenar de vreji de trifoi. Partea superioară a ușii prezintă o ornamentație și mai complicată. Intre flori și frunze frumos sculptate à jour se amestecă și păsări. Cu și mai mare belșug sunt presărate aceleași ornamente de flori, frunze și paseri stilizate și pe fâșia cea lată ce se întinde de alungul tâmplei, care în întregime e de un foarte plăcut efect decorativ. Ca element nou intervine în acoladele acestei fâșii și stema Cantacuzinească, între doi delfini cu solzii și coada tare stilizate.
Elementele decorative occidentale se îmbină aci cu influențe orientale, am zice chiar persane, dând sculpturilor un aspect cu totul particular, dar foarte răspândit în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea la bisericile noastre. Influențe italienești mai directe decât aci se văd mai ales în sculpturile din bisericile spătarului Mihai Cantacuzino, după cum s’a și arătat la biserica Colțea din București.
Partea superioară a tâmplei e formată din două rânduri de arcade, cu stâlpi la fel cu cei dela ușa împărătească, în cari se află prinse icoanele; iar deasupra celui al doilea rând de arcade se înșiră medalioane rotunde cu icoanele sfinților. Incoronată e tâmpla cu o cruce pe care e pictat Mântuitorul. La baza crucii se încolacesc doi delfini cu aripi, stilizați, din gura cărora se ridică câte o icoană.
44
