bucle pe frunte. Din nefericire pictura e deteriorată fiind atinsă la ochiul drept și la buză.
Alături de portretul lui Pârvu, care pare a fi fost zugravul șef al bisericei, se mai vede reprezintat în mai mic un alt zugrav, ajutorul lui. Pe acelaș părete urmează apoi portretul vătafului, cu biciul în mâini, arhitectul clădirei; apoi portretul preotului și în fine Sf. Fecioară lovind cu ciocanul pe Satana, pe care o izgonește din locașul Domnului, ridicat de cei precedenți. Asemenea portrete ale meșterilor bisericei se găsesc și la Horez.
Numele preotului aci pictat poate sa fie al lui Erei din Brașov, pe care-l vedem în capul pomelnicului pe zidul din proscomidie; tot acolo revine numele de Pârvu urmat de: Neagoe, Neculai, zugravi.
Biserica, a cărei temelie a fost pusă, după cum arată pisania, la 1688, a fost gata pictată numai în 1692, cum ar dovedi data inscripției zugravului. Ingrijirea cu care e făcută pictura motivează acest lung timp de lucru.
Caci părțile încă bune, ce ne-au rămas, ne dau o idee de splendoarea zugrăvelei de odinioară. Zugravul Pârvu trebue să se fi condus de izvoadele picturii din bisericile Postelnicului Constantin Cantacuzino, pe cari le laudă atâta Patriarchul Macarie, atribuindu-le unui zugrav al lui Vasile Lupu.
Toată pictura e făcută al fresco, conform preceptelor atonite. Pe tencuiala încă proaspătă se indicau întâi contururile figurilor de către meșterul zugrav, iar apoi ucenicii umpleau câmpurile cu diferite culori, dinainte stabilite. Toate aceste operațiuni sunt consemnate în «Erminia sau ustavul, sau gramatică a meșteșugului
36
