1. Un roman grec?… Mulți «moderniști» și «evoluați» nu vor îngăduì așà ceva…
— Vor fi creat ei, Grecii, epopeea, oda, fabula, tragedia, comedia, epigrama…, romanul însă, e al nostru, al modernilor!
Totuș, poporul acesta minunat în creațiuni, a avut și nuvela și romanul!
Nu voiu face, aici, un studiu despre genul acesta literar la Greci, ci voiu încercà să arăt, numai în câteva linii, originea și desvoltarea lui, după izvoarele cele mai noui; și pentru ca romanul tradus de noi să poată fi mai bine înțeles și pentru a lămurì, câtuș de puțin, cetitorul, care ar dorì să știe ceva despre începutul genului literar, astăzi ajuns la atâta strălucită desvoltare.
E de însemnat, că romanul grec[1] n’a apărut în epoca de aur a literaturii grecești, ci, târziu, «odată cu distrugerea vieții publice, când încep să aibă interes și împrejurările vieții private a cetățeanului»[2], încât marele filolog german, Erwin Rohde, cel mai ilustru
- ↑ Grecii îl numeau: σύνταγμα δραματικόν sau simplu: δρᾶμα; numele cel mai general erà însă: διηγήματα: povestiri.
- ↑ A. Chassang, Histoire du roman et de ses rapports avec l’histoire dans l’antiquité grecque et latine. Ouvrage couronné par l’Académie des Inscriptions et Belles Lettres. pag. 387—8. Paris, Didier, II-ème ed. 1862.
