căci oaia, după ce-l săturà, îi ștergeà fața cu limba.
Copilul acesta erà o fetiță. Și lângă ea s’au găsit scutice, semne de recunoaștere, o maramă de aur pentru păr, sandale aurite și inele de aur pentru glezne.
VI. Dryas socotì că dăduse peste un semn zeiesc, iar pe de altă parte, învăță dela oaie să-i fie milă de copil și să-l iubească. Deaceea ia fetița ’n brațe, îi pune semnele în glugă și se roagă Nymphelor ca să poată crește cu noroc pe mica lor ocrotită.
Când venì vremea să-și întoarcă turma dela pășune, cum sosì la colibă, povestì neveste-si ce văzuse, îi arătă ce-a găsit, și o sfătui s’o privească ca pe fiica ei și s’o ia de suflet fără știrea nimănui.
Nape, căci așà o chemà pe femeie, se și făcù mamă și începù să-și iubească micuța, de teamă să n’o întreacă oaia. In sfârșit, ca să înlăture orice bănueală, îi dete numele de păstoriță, Chloe.
VII. In scurtă vreme, copiii aceștia se făcură mari și erau mult mai frumoși decât te-ai fi așteptat dela creșterea lor câmpenească.
Băiatul împlinise cincisprezece ani, iar fata erà cu doi ani mai mică, când, iată ce visară în aceeaș noapte Dryas și Lamon:
Se făceà că Nymphele din peștera cu izvorul unde Dryas găsise copila, dădeau pe Daphnis și
