torit lui Paul-Louis Courier, care, — descoperind[1] în biblioteca San-Lorenzo din Florența într’un ms. capitolele din cartea I-a neexistente în toate celelalte ms. — a dat cea dintâi ediție completă a lui Longos. In 1813 dă la iveală și cea mai plină de farmec traducere[2], revăzând și completând bătrâna tâlmăcire a lui Jacques Amyot, (veac. XVI).
Am ținut mult seamă de aceasta, apoi de cea germană a lui Friedrich Jacobs[3] și de cea franceză a lui Ch. Zévort[4], mai apropiată de text, dar nesfârșit mai lipsită de grație, decât aceea a lui Amyot-Courier.
Nu știu cât am izbutit, dar truda mi-a fost mare, atât din lipsa de mijloace a limbii noastre, față de mândra bogăție a celei hellene, cât și din greutatea de a schimbà — după pilda marilor maeștri în tâlmăcire, cari au fost Jacques Amyot și Paul-Louis Courier — exprimarea prețioasă și afectată a retorului, într’una naivă și necăutată, mult mai potrivită cu viața câmpenească de păstori.
Ori cum ar fi, mă simt fericit că pot aduce aici omagiul meu de mulțumire și recunoștință iubitului meu profesor, Domnului I. M. Marinescu, îndrumătorul meu entuziast pe calea cea anevoiasă către frumusețile lumii antice.
CONST. I. BALMUȘ
Iunie 1922. — Tg.-Ocnei.
- ↑ Chestiunea descoperirii ms., a petei de cerneală și a conflictului cu furiosul bibliotecar italian… e foarte veselă… Vezi în Oeuvres de Paul-Louis Courier, Lettre à M. Renouard, libraire de Paris, sur une tache faite à un manuscrit de Florence.
- ↑ Les pastorales de Longus, ou Daphnis et Chloe, traduction de messire Jacques Amyot, revue, corrigée, complétée, de nouveau refaite en grande partie, par Paul-Louis Courier, în Oeuvres de P.-L. Courier pag. 165 și urm. Paris, Garnier.
- ↑ Daphnis und Chloe von Longus, aus dem Griechischen von Friedrich Jacobs, mit einer Einleitung von P. Ernst. Weimar, Gustav Kiepenheuer-Verlag, 1917.
- ↑ Daphnis et Chloe suivi de Théagène et Chariclée, traduction française précédée d’une étude sur le roman chez les grecs, par M. Charles Zévort, Paris, Charpentier, 1884.
