Pagină:Literatură și știință - Volumul I (1893).pdf/621

O DURERE

---

 

Staŭ obraz lîngă obraz,
Fata plînge ’ncetișor:
«Mamă dragă, — ’ĭ zice, azĭ,
«Eŭ era, era să mor!»

— Iar n’aĭ fost cuminte, știŭ;
Lasă, nu maĭ vreau să-mĭ spuĭ;
Dormĭ maĭ bine, e tîrziŭ,
Puișorul mameĭ, puĭ! —

Fata, un copil abea,
S’a culcat și-a adormit…
Ce durere îĭ umplea
Bĭetu’ĭ suflet chinuit?

De cît doĭceĭ, nimănuĭ
Nu i-a spus ce-avea în gînd:
«Doĭcă, mameĭ să nu-ĭ spuĭ,
«Vreaŭ să mor cît maĭ curînd!»…