12
Locuitorii rîdea de dênsul, ca de unul ce aiuréză
séu viséză descept, ear el superat plecă înainte, fără
a băga de sémă că barba și părul îĭ albise.
Ajungênd la moșia Gheonoaei, aceleași întrebărf și aceleași respunsuri. El nu se putea mira destul cum în câte-va dile s'au schimbat ast-fel locurile, și earăși supărat, plecă cu barba albă până la brâu gi simțind că'i cam tremuraŭ piciorele.
Plecând și de acolo ajunse la împărăția Tătâhe seu. Aici alți ómeni, alte orașe, și cele vechi schim bate de nu le mai cunoscea. În cele mai de pe urmă, ajunse la palaturile în care se născuse. Aci cum se dete jos, calul îĭ sărută mâna, și îĭ ḑise:
- Remâi sănătos, stăpâne, că eŭ mĕ întorc de unde am plecat. Daca poftesci să mergi și D-ta, în calecă îndată și aĭdem.
- Dute sănătos, că și eŭ nădăjduesc să mĕ în torc peste curênd.
Calul plecă ca săgéta de iute.
Vĕdênd palaturile dărămate și cu burueni crescute pe dênsele ofta, și, cu lacrămi în ochi, căta să'și a ducă aminte cât era uă dată de luminate aste pala turi; ocoli de vre-uă duoă trei ori căutândă fie-care odae, fie-care colțuleț ce'i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în piv niță, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile cădute.
Căutând într'uă parte și în alta, cu barba albă până la genuchi, ridicându'și pleopele ochilor cu mâinele și abia umblând, nu găsi de cât un tron odorogit;
