5
tocmai cum îl fétase mă-sa, un cal gras, trupeș și cu patru aripi; vĕdêndu'l Fĕt frumos ast-fel, îi dise:
-De adi în trei dile plecăm.
-Să trăești stăpâne; sunt gata chiar aḑĭ, de po runcesci, îi respunse calul.
A treia di de diminéță, tótă curtea și tótă împĕ răția era plină de jale. Fĕt frumosă, îmbrăcat ca un vitéz, cu paloșul în mână, călare pe calul ce'și alesese, îșă luă dioa bună de la împăratul, de la împărătésa, de la toți boerii cei mari și cei mică, de la ostașă și de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile în ochi, îl ruga să se lase de a face călătoria acésta, ca nu care cumu-va să mérgă la peirea capului săŭ; dar el, dând pinteni calului, eși pe pórtă ca vêntul, și după dênsul carăle cu merinde, cu bani și vre-uă două sute de ostași, pe care'i orânduise împăratul ca să'l înso téscă.
După ce a trecut afară de împărăția tatăluĬ seŭ, și a ajuns în pustietate, Fĕt frumos, a împărțit tótă a vnția lui pe la ostașă, și luându'și dioa bună, î-a tri mis înapoi, oprindu-și pentuu dênsul merinde numai cât a putut duce calul. Și apucând calea cătră răsă rit, s'a dus trei dile și trei nopți, până a ajuns la uă câmpie întinsă unde era uă mulțime de óse de ómeni.
Aicea stând să se odihnéscă, îi dise calul:
- Să scii, stăpâne, că aică suntem pe moșia unei Gheonoi, care atât e de rea în cât nimeni nu calcă pe moșia el fără să fie omorât. Ea a fost femee, dar blestemul părinților ei pe care nu'i asculta, ci îĭ tot necăjĭa, a făcut-o să fie Gheonóe; ea este acum lângă copiii ei, dar mâne, în pădurea care o vedi, a s'o în
