Sari la conținut

Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/17

Această pagină a fost verificată
TINEREȚE FĂRĂ BĔTRÂNEȚE, ȘI VIAȚĂ FARA DE MORTE[1]

A fost uă dată ca nicĭ uă dată; că de n'ar fi, nu s'ar maĭ povesti; de cândŭ se potcovea puricele la un picior cu nouă-ḑecĭ și nouă de oca de fer și s'arunca în slava cerului de ne aducea povestĭ;

De când scria musca pe părete
Maĭ mincinos cine nu crede.

A fost uă dată unŭ împăratŭ mare și uă împărătésă, amândoi tinerĭ și frumoșĭ, și voind să aibă copii, a făcut de mai multe orĭ tot ce trebuia să facă pentru acésta; a âmblat pe la vracĭ și filosofĭ, ca să caute la stele și să le ghicéscă daca or să facă copiĭ; dar în zadar. În sfârșitŭ auḑind împăratul că este la un sat aprópe un unchiaș dibaciŭ, a trimis să'l

cheme; dar trimișiĭ s'aŭ întorsŭ cu respunsul că:

  1. (1) Publicatŭ pentru prima óră în Țĕranul Român No. 11, din 1862.