Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/17

Această pagină nu a fost verificată

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE, ȘI VIAȚĂ FARA DE MORTE[1]

A fost uă dată ca nici uă dată; că de n'ar fi, nu s'ar mai povesti; de cândă se potcovea puricele la un picior cu nouă-decă și nouă de oca de fer și s'arunca în slava cerului de ne aducea povesti;

De când scria musca pe părete Mai mincinos cine nu crede.

A fost uă dată ună împărată mare și uă împără tésă, amândoi tineri și frumoși, și voind să aibă co pii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pen tru acesta; a âmblat pe la vracă și filosofi, ca să cau te la stele și să le ghicéscă daca or să facă copii; dar în zadar. În sfârșită auḑind împăratul că este la un sat aprópe un unchiaș dibaciu, a trimis să'l

cheme; dar trimișii s'aŭ întorsă cu respunsul că:

  1. (1) Publicată pentru prima óră în Teranul Român No. 11, din 1862.