tânărul confrate către D…
Kovaceff se apropie cu mult respect de Sarafoff și-i spune foarte încet ceva la ureche.
– Trebuie să pice și ceilalți ! șoptește tânărul jurnalist.
Dar Kovaceff ia ipingeaua din cuier și o ține lui Sarafoff, care o îmbracă pe mâneci.
– Vor să plece !
– Pleacă !
– Opriți-vă, asasinilor ! strigă cei doi confrați tăindu-le drumul spre ușe.
Dar asasinii îndrăzneți îi împing, făcându-și loc de trecere.
– Săriți ! Asasinii ! Sarafoff ! ! ! Kovaceff ! ! !
Ceilalți doi confrați aleargă la acest zgomot, urmați de toți băieții de la Enache. Însă, până să sosească toți, Sarafoff și Kovaceff au biruit și au reușit să ajungă la trăsura lor… În luptă, Sarafoff și-a pierdut peruca și, punând un picior pe scărița trăsurii, când vor toți să-l înhațe, își smulge barba.
Toată lumea rămâne trăsnită.
– Cine ?… Cine ? !… Cine e Sarafoff ? !
– … Este inteligentul judecător de instrucție, care știe să scape cu atâta dibăcie de urmăririle reporterilor ! este simpaticul nostru amic J. Th. Florescu, care a mandat și ordonat etc. etc.
– Dar Kovaceff ?
– Grefierul lui Sarafoff.
Profitând de aiurirea urmăritorilor săi, Sarafoff s-a suit cu Kovaceff în birjă și strigă muscalului:
– Mână iute, gaspadin !
Birja pornește în goană… Tânărul D… se acață ca ștrengarii de la mahala dinapoia trăsurii.
– Dă cu biciul dindărăt ! strigă Kovaceff.
