Această pagină a fost verificată
ce stau de vorbă cu vântul, clătinându-se, mormăind frânturi de arii, pe cari ești silit, după vorba lui Shelley:
- să le iei drept serenade.
Și oratorii n’au isprăvit încă. Unde și unde tot mai întâlnești grupuri cu steaguri — acum și cu lampioane. Au la mijloc un armonium și una sau doua vioare; cântă ele, cântă și cei dimprejur. Dela o vreme cu toții tac. Cinevâ se urcă pe un scaun și citește din Biblie, și ține o predică. Și apoi iarăși pornesc instrumente Și voci — sute de guri murmură împreună cântece de slavă și cântece de rugă și cântece de umilință, în cari deseori ca un echou străbate și vechea plângere: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa înflorește...”.
